Chiesa Ortodossa Romena 
FIRENZE - I 

Biserica Ortodoxă Română

Inăltarea Domnului


Învățătură despre Taina Botezului



Dragi părinți și nași,

 

Botezul este Sfânta Taină prin care omul se naşte din nou din apă şi din Duh, prin întreita afundare în apă sfinţită, în numele Sfintei Treimi.

Mântuitorului Iisus Hristos ne-a dat, prin sfinții apostoli, această poruncă (Evanghelia după Matei, Cap. 28): 

„Și apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin."

Fără Botez nu putem intra în Împărăția lui Dumnezeu, cum ne spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia după Ioan, Cap.3: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” 

La Botez, atunci când cel care urmează să fie botezat este afundat de trei ori în apa sfințită, preotul rostește cuvintele: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (…) în Numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Sfântului Duh – Amin”. Reținem deci că suntem botezați în numele Sfintei Treimi, ca robi ai lui Dumnezeu, pentru a trăi o viață de ascultarea față de El.

 

Naşterea aceasta trebuie să fie urmată de o creştere duhovnicească, pentru ca omul să se poată bucura de comuniunea cu Dumnezeu încă din viaţa pământească şi în veşnicie.

 

Prima parte din slujba Sfântului Botez o formează lepădările sau exorcismele, când cel ce vine la Botez este primit, la intrarea în biserică, cu faţa la apus ( spre ieşirea din biserică) şi mărturisește de trei ori - dacă este matur personal, iar dacă este prunc prin naș - lepădările de Satana. 

Cel ce se botează este întors apoi cu faţa spre răsărit (spre Sfântul Altar) şi mărturisește, de trei ori, că se uneşte cu Hristos, rostind apoi Crezul. Dacă este matur rostește singur iar dacă este prunc, prin naş.

 

În a doua parte a Botezului se sfinţesc apa şi untdelemnul. După amestecarea untdelemnului cu apa Botezului, cel ce se botează primeşte ungerea cu untdelemnul bucuriei.

Cea mai însemnată parte a Botezului o constituie întreita afundare a pruncului în apa din cristelniță, cu pronunţarea cuvintelor: Se botează robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin.

Prin afundare cel ce se botează moare împreună cu Hristos, iar prin ridicarea din apă Înviază împreună cu El.

În acest moment este aprinsă lumânarea Botezului, care simbolizează viaţa luminată în Hristos.

 

Noul botezat este primit în braţele naşului într-o pânză albă numită crismă.

Preotul săvârşeşte apoi Taina Mirungerii, pecetluind trupul noului botezat cu Sfântul şi Marele Mir, rostind de fiecare dată: ”Pecetea darului Duhului Sfânt”.

 

Cel nou botezat împreună cu preotul şi naşul, înconjoară cristelniţa cântând de trei ori « Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat, Aliluia. »

După citirea Apostolului şi a Evangheliei, pruncul este şters de Sfântul şi Marele Mir, este îmbrăcat şi i se face prima tundere a câtorva fire de păr care vor fi puse în apa botezului ce la sfârşit va fi turnată la temelia bisericii.

După Botez pruncul primeşte Sfânta Împărtăşanie.

 

Prima spălare, acasă, după Botez, se face doar cu apă, cu multă grijă. 

Pruncul este şters cu crisma (pânza) de la botez iar apa se pune la un copac sau la o floare.

 

Naşii sunt  părinţi sufleteşti ai celui nou botezat, povăţuitori spre viaţa în Hristos. Şi ei sunt responsabili împreună cu părinţii pentru educarea creştină a copilului.

Naşul sau naşa trebuie să fie creştin ortodox, conştient de credinţa sa şi de responsabilitatea pe care o asumă prin rolul de naş.

 

Pentru Sfântul Botez aveţi nevoie de :

- pânză albă, numită crisma (cât un cearceaf de pătuţ mic de copil)

- un prosop mare cu care va fi şters pruncul de apa botezului

- un al doilea prosop

- o faşă

- o sticluţă cu ulei de măsline, care va fi sfinţit pentru ungerea pruncului iar apoi poate fi luat acasă

- lumânare de botez, care se poate cumpăra la biserică.

- certificatul de nastere al pruncului 

 

După Botez pruncul trebuie să fie îmbrăcat în hăinuţe noi, de culoare albă.

Nu există taxă pentru Botez. Dacă doriţi puteţi face o ofertă  pentru suţinerea Bisericii.

 

Naşul trebuie să cunoască si să rostească Mărturisirea de Credinţă Ortodoxă: CREZUL (vezi mai jos)

 

 

CREZUL 


Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină,

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat

de la Duhul Sfânt  și din Fecioara Maria şi s-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să vie.
Amin!

 

Părinții si nașii trebuie sa citească cărticica de Învățătura despre botez! (cateheza botezului in biserica ortodoxa care se cere la preot) descărcați aici

 

 

Pentru părinți și nași: dar, cinste dar si răspundere!

Dar: Nașterea de prunc in familie este dar si cinste de la Dumnezeu și se cuvine părinților împreună cu ajutorul nașilor a întoarce lui Dumnezeu acest dar împodobit cu podoaba virtuților si frumuseților vieții creștine.


Cinste: Pentru părinți si nași este o cinste a fi părinte si pentru naș asemenea de a primi pruncul fiindcă primește pe Hristos: „Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte” (Mt. 18,5).


Răspundere: Dar atât părinții cât și nașii trebuie sa fie exemple vii de credință si viată familiara cu morala impecabila: „Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.” (Mt. 18,6)



Datoriile nașilor:

"Vreţi să vorbim şi naşilor voştri ca şi aceia să ştie de ce răsplată se învrednicesc dacă arată multă preocupare faţă de voi, dar şi ce osândă îşi agonisesc dacă vor fi delăsători?" [...] Şi să nu socotească a fi neimportant ceea ce se petrece [aici], ci să ştie foarte clar că, dacă prin propria lor atenţionare îi vor conduce pe drumul virtuții  pe cei încredinţaţi lor, se vor împărtăşi de un nume bun, iar dacă se moleşesc, multă osândă vor avea. Tocmai de aceea obişnuim să-i numim pe unii ca aceştia părinţi duhovniceşti, ca ei să afle din însăşi realitatea faptelor (13) de câtă dragoste [părintească] trebuie să dea dovadă în învăţătura duhovnicească ce o dau [fiilor duhovniceşti]. Căci dacă este bine să îndrumăm spre râvnirea virtuţii pe cei care nu ne-au fost încredințați, cu atât mai mult datori suntem să ne împlinim sarcina faţă de cel pe care l-am primit (14) ca fiu duhovnicesc. Învățați şi voi, nașilor, că, dacă veți fi delăsători, nu mică va fi primejdia!" (Sf Ioan Gura de Aur, Omilia a II-a).

  • Sa fie conștienți „ca prin propria lor atenționare îi vor conduce pe drumul virtuții  pe cei încredințați lor”
  • sa aibă viată exemplara ca „să afle din însăși realitatea faptelor” vrednicia de care trebuie sa dea exemplu
  • sa aibă dragoste părintească fata de finul sau fina lor
  • sa fie adevărați părinți duhovnicești : sa cunoască si sa învețe continu învățătura ortodoxa si sa o trăiască aievea
  • sa nu se moleșească sau sa se lenevească in lucrarea lor si in răspunderea lor de nași
  • sa nu fie delăsători
  • îndrume spre râvnirea virtuții pe cei care nu le-au fost încredințați
  • dea dovadă în învățătura duhovnicească ce o dau fiilor duhovnicești
  • împlinească sarcina față de cel pe care l-au primit ca si cum au primit pe Hristos însuși (Mt. 18,5)


De aceea se cuvine ca cel care se încumetă a primi a fi naș, mărturisitor si sprijin in credință pentru prunc, sa fie temător de Dumnezeu si sa fie conștient de obligația pe care își asuma prin lucrarea sa duhovniceasca care va fii pentru totdeauna; va trebui sa nu fie cu nepăsare sau cu lenevire adică sa se moleșească aducând-si aminte ca Dumnezeu condamna lenevirea. Înfricoșate sunt cuvintele Sfintei Scripturi: „Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lene” (Ieremia 48, 10). Dacă cinstea de a fi naș este mare in fata oamenilor cu atât mai mult răspunderea nașului înaintea lui Dumnezeu este și mai mare.

De asemenea nașii trebuie sa aibă si sa pastreze o viața exemplara de virtute si moralitate deoarece ei vor fi modele si exemple vii de credință, viată creștină si moralitate impecabila pentru prunc.

 

Datoriile au părinților față de copilul nou născut

Părinții sunt datori:

- în primul rând să-i mulțumească lui Dumnezeu că le-a dăruit un copil și să se îngrijească, în cazul în care este plăpând și bolnav, să fie botezat cât mai curând;

- apoi trebuie ca părinții să nu se încreadă în superstiții (nu se însemnează pruncul cu ață roșie, etc. ci i se pune deasupra pătuțului o icoană. Nu ața roșie îl ferește de rele, ci Dumnezeu;)

-  să nu amâne Taina Botezului din motive lumești;

- să nu batjocorească Taina Botezului si a sfintei Taine a împărtășaniei;

- să aleagă nași credincioși și iubitori de Dumnezeu, care să trăiască după poruncile lui Hristos, să iubească credința ortodoxă si să  fie râvnitori in ea si in datoria si lucrarea lor de nași; nașii, fiind de față la botez, mărturisesc credința în numele pruncului; ei se vor îngriji împreună cu părinții ca pruncul pe măsură ce va crește, va crește în inima sa și dragostea către Dumnezeu și va trăi la rândul lui după poruncile lui Hristos tocmai după exemplul părinților si al nașilor, păzind darul Botezului și arvuna Duhului Sfânt care i s-a dat nestricată; dacă cinstea de a fi naș este mare in fata oamenilor cu atât mai mult răspunderea nașului înaintea lui Dumnezeu este și mai mare; prin urmare, părinții copilului trebuie să aleagă nași vrednici care vor exemplu autentic de viată creștină; se cuvine deci ca nașul să știe si să mărturisească Crezul Ortodox

- prin spovedanie, nașii împreună cu părinții pruncului, să se pregătească duhovnicește pentru Taina Botezului

- să dea copiilor nume de sfinți și să participe la Taina Botezului cu evlavie;

- să dea copiilor de mici o educație creștină, rugându-se cu ei acasă, ducându-i la Biserică și, după Botez, împărtășindu-i cât mai des dându-le ei înșiși exemplu, insuflându-le astfel dragostea de Dumnezeu și de Biserică;

- să-i ferească pe copii, în casă și în societate, de păcat, de lucrurile rele, care le strică mintea și sufletul, prieteniile rele, vorbele urâte, violența, etc.;

-să trăiască o viață conștientă de creștini coerenți, să cunoască (și dacă nu cunosc au datoria să învețe) ce înseamnă credința în Dumnezeu și să o practice bucurându-se de harul Lui, învățându-i astfel și pe copiii lor, prin propriul exemplu. Cea mai bună și mai eficientă educație creștină a copiilor este o viață de sfințenie trăită de părinți.

 



Educația și creșterea creștină a copiilor

În primii ani de viață copii sunt foarte mult influențați de mediul în care cresc și se dezvoltă prin interacțiunea cu acest mediu. Nu vorbesc, nu au încă gândire critică și preiau ceea ce văd în primul rând la părinții lor. Tot neuropsihologia ne spune că mijloacele mass-media (televizor, calculator, internet, etc.) sunt foarte dăunătoare copiilor și că afectează negativ dezvoltarea lor intelectuală.

Cu alte cuvinte: dacă părinții și nașii sunt robi ai lui Dumnezeu și încearcă să împlinească voia Lui în viața lor, atunci și copii vor crește în acest mediu, ca robi ai lui Dumnezeu. Dacă părinții însă nu se roagă, nu merg la biserică, nu postesc, în schimb îi lasă pe copii în fața televizorului sau a calculatorului, atunci copii se vor îmbolnăvi sufletește iar durerea părinților va fi, peste ani, foarte mare.

În Evanghelia după Ioan, cap. 15, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.”

Aceasta înseamnă că nici noi nu putem fi nași și părinți buni, fără ajutorul lui Dumnezeu. Este necesar deci să ducem, cât ne stă omenește în putință, o viață în credință. Să ne străduim în acest sens, așa cum ne străduim să avem cele trupești, materiale.



Câteva întrebări si răspunsuri si explicarea slujbei Sfantului Boterz mai pe larg

 

1. Care este rânduiala la primirea catehumenului, înainte de Botezul propriu-zis?

Rânduiala la primirea catehumenului se face in fata ușilor bisericii, in pridvor, înainte de slujba Botezului, deoarece cel nebotezat nu e mădular al Bisericii si nici cetățean al cerului ale cărui uși ni le deschide numai Botezul. Aceasta rânduiala consta in exorcismele rostite de către preot, urmate de lepădările de vrășmașul mântuirii noastre si împreunarea cu Hristos la care se angajează nasul, ca garant in fata lui Dumnezeu.




2. Ce sunt exorcismele?

Sunt trei rugăciuni in care preotul roagă pe Dumnezeu sa îndepărteze de la catehumen toata puterea cea rea a diavolului.



3. Ce sunt lepădările si unirea cu Hristos?

Sunt întreita lepădare a catehumenului (sau a nasului, in numele catehumenului) de satana, urmata de întreita lui asigurare ca s-a unit cu Hristos.

In timpul lepădărilor, catehumenul e întors cu fata spre Apus suflând si scuipând intr-acolo de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde vine întunericul, ci și locașul celui rău, al lui satana, care e numit si "stăpânitorul întunericului" (Luca 22, 32; Efes. 6, 12). Urmând cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă "sa lepădam dar lucrurile întunericului si sa ne îmbrăcam cu armele luminii" (Rom. 13, 12), catehumenul scuipa pe diavol, in semn ca s-a lepădat cu totul de el si de faptele lui, adică de păcate. Iar când catehumenul (nasul) mărturisește unirea sa cu Hristos, o face cu fata spre Răsărit, caci intr-acolo era zidit Raiul (Fac. 2, 8), din care au fost izgoniți primii oameni in urma păcatului si pe care ni-l deschide iarăși Botezul si tot de acolo ne răsare nu numai soarele, izvorul luminii, ci ne-a venit si Lumina cea adevărată a sufletelor, Hristos.



4. Care e prima parte a slujbei Botezului?

Este sfințirea apei pentru botez printr-un lung sir de cereri (ectenie) si o frumoasa rugăciune in care preotul se roagă pentru sine însuși, ca Dumnezeu sa-i ajute sa săvârșească cu vrednicie Sfânta Taina, pentru cel ce se botează si pentru sfințirea apei prin harul si puterea Sfântului Duh.

 

5. Care este a doua parte a slujbei Botezului si ce simbolizează ea?

Este ungerea celui ce se botează cu untdelemnul bucuriei (Ps. 44, 9 si Evr. 1, 9) pe frunte, piept, la mâini si la picioare. Acest untdelemn este binecuvântat atunci de către preot, printr-o rugăciune deosebita, si din el preotul toarnă in apa botezului, de trei ori, cruciș.

Ungerea înseamnă mai multe lucruri:

o   Untdelemnul fiind rodul măslinului, ungerea cu el este semnul milei si al bunătății dumnezeiești, prin care catehumenul a fost izbăvit din noianul păcatelor, așa cum ramura de măslin adusa de porumbel lui Noe, era semnul împăcării maniei dumnezeiești si al izbăvirii din potop (Fac. 8, 11). Caci apa potopului a fost pre închipuirea Botezului, precum ne învață Sf. Apostol Petru (I Petru 3, 20-21), iar porumbelul pre închipuia pe Duhul Sfânt.

o   Ne aduce aminte de ungerea in Legea veche a arhiereilor, împăraților si proorociilor, de ungerea a Însuși Mântuitorului, "Unsul Domnului" (I Regi 10, 1,5; Isaia 61, 1; Luca 4, 18; Fapte 10, 10, 38) si la care ne-a făcut si pe noi părtași, caci însuși numele de "creștin" vine de la cuvântul grecesc Χριστος, care înseamnă "uns".

o   Ungerea închipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, înainte de îngropare, deoarece catehumenul va închipui, prin afundarea in apa, îngroparea împreuna cu Hristos si învierea împreună cu El.

o   ungerea mai înseamnă si ungerea pe care atleții o făceau înainte de lupta in antichitate

 

6. Care este a treia parte a slujbei Botezului?

A treia si cea mai de seama parte a slujbei Botezului este însăși săvârșirea Tainei, adică întreita afundare a pruncului de către preot in apa sfințită din cristelnița, cu cuvintele: «Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele), in numele Tatălui (la întâia afundare) si al Fiului (la a doua afundare) si al Sfântului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin» (la a treia afundare).

Aceasta întreită afundare arata pe de o parte temeiul credinței noastre in Sfânta Treime, iar pe de alta închipuie cele trei zile petrecute de Domnul in mormânt (Matei 12, 40); prin afundarea in apa se închipuie moartea noastră pentru viața in păcat, de pana aici, si îngroparea noastră împreună cu Hristos; iar prin ieșirea din apa se închipuie învierea noastră împreuna cu El, pentru viața cea noua intru Hristos.

 

7. Când se săvârșește a doua Taina, adică Ungerea cu Sfântul Mir?

In Biserica Ortodoxa aceasta Sfânta Taina se împărtășește creștinului imediat după Botez. De aceea, rânduiala ei nu alcătuiește o slujba aparte, de sine stătătoare, ci e unita cu aceea a Botezului, ca o prelungire a ei.

 

8. Ce este Sfântul Mir?

Este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregătit după o anumita rânduiala, in primele trei zile din săptămâna Patimilor si sfințit de către Patriarh împreuna cu membrii Sfântului Sinod, joi in aceeași săptămâna, la Liturghie. Se împarte episcopilor si tuturor bisericilor din cuprinsul Patriarhiei. Prin mulțimea mirodeniilor din care e făcut, el închipuie mulțimea si felurimea darurilor si puterilor Sfântului Duh. Sfântul Mir e folosit nu numai la a doua Taina, după Botez, ci si la sfințirea antimiselor si a bisericilor.

 

9. Cum se face ungerea cu Sf. Mir si ce închipuie ea?

După săvârșirea Botezului, preotul citește îndată o rugăciune in care roagă pe Dumnezeu sa învrednicească pe noul botezat de darul ungerii cu Sfântul Mir si de împărtășirea cu Sfintele Daruri. Apoi îl unge cu Sfântul Mir, făcând-i semnul crucii: la frunte, pentru sfințirea mintii si a gândurilor; la ochi, nari, gura si urechi, pentru sfințirea simțurilor; la piept si pe spate, pentru sfințirea inimii si a dorințelor; la mâini si pe picioare, pentru sfințirea faptelor si a căilor creștinului. De fiecare data zice cuvintele: «Pecetea darului Sfântului Duh. Amin».

Ungerea aceasta este semnul darului Sfântului Duh, Care S-a pogorât in chip văzut asupra Mântuitorului si asupra Sfinților Apostoli si Care acum ni se da si noua, după botez, in chip nevăzut. Prin ungere, noul botezat este un nou Hristos, adică uns al Domnului, caci cuvântul grecesc Χριστος înseamnă uns.

 

10. Care sunt pârțile următoare ale slujbei?

Înconjurarea mesei botezului, spălarea pruncului si tunderea parului.

 

11. Cum se săvârșește si ce semnifica înconjurarea mesei botezului?

Slujitorii, împreună cu nașul și pruncul, înconjoară de trei ori cristelnița și masa pe care este Sfânta Evanghelie, cântând imnul: "Câți in Hristos v-ați botezat, in Hristos v-ați si îmbrăcat. Aliluia", luat din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni (3, 27).

Aceasta înconjurare in care lumânarea aprinsă precedă pruncul și care este condusă de preot este semnul urmării lui Hristos și a luminii Sale in împărăția Cerurilor care este plinătatea in toți si in toate, in toate colturile lumii, iar faptul ca se înconjoară de trei ori semnifica prezenta lui Dumnezeu adică a Sfintei Treimi in toate de aceea are o valenta cosmica; mai înseamnă și semnul bucuriei Bisericii pentru primirea in sânul ei a unui nou credincios al lui Hristos. După aceasta, se citește Apostolul din epistola către Romani (6,3-11), in care Sfântul Apostol Pavel arata însemnătatea și efectele botezului, apoi Evanghelia de la Sfântul Matei (28, 19, 20), in care se cuprind cuvintele cu care Mântuitorul a întemeiat Taina Botezului.

 

12. Cum si pentru ce se face spălarea pruncului, după ce a fost uns cu Sfântul Mir?

După ce preotul rostește mai multe rugăciuni pentru păstrarea neștirbită a darurilor Botezului si Sfântului Mir in noul botezat, uda in apa fașa pruncului si stropește întâi fata acestuia, apoi spală toate locurile unde a fost uns cu Sfântul Mir, ștergând astfel Mirul rămas.

(de acea atât fașa cat si pânza alba numita carisma se vor lua acasă si se vor păstra cu sfințenie fără a mai fi utilizate vreodată)

 

13. Cum si pentru ce se face tunderea parului la cel ce se botează?

După alte rugăciuni, preotul taie cruciș câteva fire din creștetul pruncului si le pune in cristelnița rostind cuvintele: «Se tunde robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele) in numele Tatălui, si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!». La popoarele vechi, parul capului era privit ca un semn al puterii si tăriei bărbătești (Jud. 16, 18-20); de aceea tunderea lui închipuie smerenia si predarea desăvârșită a noului botezat in stăpânirea si sub ascultarea lui Dumnezeu, intru Care s-a botezat si Care-i este de acum cap sau conducător. Mai înseamnă si lepădarea păcatului si simbolic si a pieilor cu care strămoșii Adam si Eva au fost îmbrăcați ca urmare a păcatului (Gen. 3,21), iar acum cel botezat fiind îmbrăcat cu Harul si lumina lui Dumnezeu.

Fiind făcută cruciș, tunderea e si pecetea lui Hristos; iar întrucât parul este un produs al trupului, tunderea lui alcătuiește si o pârgă sau o jertfa a trupului omenesc, adusa lui Hristos, de aceea, parul tăiat nici nu se arunca oriunde, ci se pune in loc curat, de obicei in cristelniță..

 

14. Cum se termina slujba Botezului si a ungerii cu Sfântul Mir?

Se termina cu o scurta adunare de cereri pentru prunc si pentru naș, după care se face încheierea slujbei. Preotul împărtășește apoi pe prunc cu Sfintele Taine din fata ușilor împărătești, caci aceasta este sfârșitul si coroana Tainelor; prin ea noul creștin se unește desăvârșit cu Hristos, devenind astfel mădular deplin si adevărat al Bisericii, Trupul lui Hristos.